PistruiatulPistrui pe nas și pe obraji, părul roșcat, drăgălaș dar șiret Privirea șmecheră Zâmbet ștrengaresc cu dinți de laptePoznaș Pățanie Pistruiatul aleargă, se împiedicăGândire dibaceMereu Găsește scăpare din orice încurcătură ProstioareIspravăSare garduriIasă din bucluc Fuge, nu poți să-l prinzi, râde Nu te-am uitat și nu te vom uitaAi rămas în sufletele noastre pentru totdeauna Chiar și acum când am îmbătrânit Încă ne mai aduci zâmbete pe buze Mulțumim din suflet pentru acest film de neuitat..."Pistruiatul"... rol pe care l-ai jucat minunatCare ne-a făcut să te îndrăgim...Pistuiatu, te iubim!Au trecut anii Ne întoarcem la tine să ne amintim...Să fim copii pentru încă o ziȘi să ne bucurăm încă o dată De acele vremuri frumoaseCostel Băloiu,cu cinste și respect te onorămNe înclinăm Te iubim
Change poem background
With freckles dancing 'pon his cheeks,
And hair of fiery, roguish streaks,
A clever glint in eyes that dare,
His milk-toothed grin, a sprightly flare.
The Pistruiat zips through the day,
In every mischief finds a way,
With nimble feet o'er fences sprint,
From tangled mess, he takes a hint.
Charmed by his mischief and his flair,
Forgetting him, we wouldn't dare;
Though time has painted us with age,
His tale lives on, a cherished page.
In youthful capers we partake,
For memories his laughter wakes;
To him, in gratitude, we owe,
For joy he brought so long ago.
Costel Băloiu stands, revered,
A spirit ever loved and cheered,
Dear Pistruiat, in love enshrined,
Our hearts, forever, you remind.