In lumina serii, pe o alee pustie, Am întâlnit-o pe ea, cu privirea-i străvezie. Ne-am legat suflete ca prieteni, ce legământ frumos, Ani de râsete și vise, într-un dans tăcut și luminos. Într-o noapte magică, sub cerul plin de stele, Mi-a dăruit un sărut, schimbând iubiri din grele. Dar a doua seară, adevărul greu a spus, Nu-și dorește altceva, și-n tăcere am apus. Acum, fără vorbe, timpul a pălit, Prieteniile se sting, ca un foc potolit. Rămân amintiri șoptite în vântul revenirii, O poveste efemeră, în ceasul despărțirii.